Tu și lumea noastră mare

`Tu crezi că lumea Ta e mare, dar privește mai atent la lumea noastră. Privește tot ce am creat noi aici. Toate palatele în care stăm, vezi ce mari am reușit să le construim că nici nu mai apucăm să stergem praful de prin camere? Vezi ritmul în care societatea noastră se dezvoltă, dacă nu mai stă să-și piardă timpul citind povești despre Tine? Vezi ce poate face mintea omului dacă e pusă în funcțiune? Vezi toată tehnologia creată de om și “oamenii-robot” ce și-i crează? Și crezi că noi am fi doar niște omuleți lipsiți de ajutor? Uită-te bine la noi, la planeta pe care trăim, nu-i așa că e un întreg univers aici? Sau oare ești Tu atât de mare încât să poți cuprinde cu privirea Ta tot ce suntem noi și tot ce avem?`

Atât de mari ne vedem noi și atât de mic Te vedem pe Tine. Am ajuns să ne simțim autosuficienți și să nu mai avem nevoie de ajutorul Tău.

Noi ne gândim că de ce să mai citim din cartea Ta învechită când zi de zi se scot la tipar sute de cărți noi, care ne ajută să fim cine vrem noi să fim. De ce să ne mai împrietenim cu Tine, pe care nici nu Te vedem, când ne putem umple listele de prieteni de pe rețelele de socializare cu oameni pe alese?

De ce să ieșim afară să Te căutăm în natură, în cântecul greierilor sau al păsărelelor, în fiorii ce ți-i dau pașii făcuți prin iarba verde, moale și umedă, printre milioanele de stele ale Căii Lactee privite noaptea? Am uitat cum e să lași tot stresul seara afară pe prispă privind Cerul și să intri în casă vindecat de ziua ce tocmai a trecut. Am uitat să ne conectăm inima la Tine, și Tu nici măcar nu ne ceri să plătim un abonament ca să putem să Te avem aproape, dar nu uităm lună de lună să plătim abonamentul la internet. Când avem așa ceva în care se cuprinde totul și găsim de toate pentru mintea noastră și ochii noștri, de ce am avea nevoie și de Tine? De ce am sta pe genunchi zile întregi ca să ne conectăm la Tine, când internetul ne dă acces liber într-o secundă la tot ce vrem? De ce am avea nevoie de niște reguli, când noi acum putem trăi liber, putem face ce vrem, putem fi cine vrem și toate, fără a da socoteală cuiva?

Așa gândește mintea noastră, Doamne, pentru că s-a îndepărat prea tare de Tine și Te-a pierdut. Poți Tu să ne găsești din nou? Noi nu mai știm să Te aflăm..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s