Fără frică să renaști

Nu lăsa frica să-ți inunde ființa, nu lăsa neîncrederea să te doboare și să te umple de gânduri negative, nu lăsa părerile altora despre tine să aibă mai mare efect decât cuvintele lui Dumnezeu, nu lăsa situațiile să te facă să crezi că toată viața vei merge doar în jos, nu lăsa lipsurile să-ți știrbească din frumusețe, nu lăsa nevoile neîmplinite să-ți dicteze cum trebuie să-ți trăiești viața. Dacă simți că direcția în care te îndrepți nu e cea mai bună, pune punct și caută o direcție mai potrivită. Nu-ți fie frică să pui punct. După punct întotdeauna începe ceva nou, iar acel nou poți tu să îl creezi de la zero cum vrei. Azi fii curajos!

E ok să o dai în bară și azi, dar dă-ți seama unde greșești și schimbă-ți modul de gândire, acționare sau de a vedea lucrurile. Schimbă-te. Dar nu singur, cu cu Dumnezeu de mână. Unde-i peste puterile tale, lasă-L pe El să acționeze și să-ți schimbe atitudinea. Doar actiunea Lui asupra ta las-o să conteze cu adevărat. Ia seama la cuvintele Lui, la tăcerea, la mustrările și la înțelepciunea Lui. Să nu crezi niciodată că tu știi mai multe decât știe El. Fii tot ce El te-a creat să fii, iar în graba ta prin lume ai grijă să nu-i rănești pe cei din jurul tău prin ceea ce faci sau spui. Nimeni nu merită să i se arunce în spate rănile altora. Fii responsabil și răspândește lumină. Locuiește în adevăr și trăiește conform principiilor lui.

Advertisements

Îndreptățit sau în har?

Și te îndreptățești, arătându-te cu degetul celorlalți, spunându-le cât ești de bun sau măcar spunându-ți ție că meriți tot ce e mai bun deoarece ai o viață frumoasă și curată, atrăgându-i atenția lui Dumnezeu asupra curăției tale. Te îndreptățești și ești fericit că faptele tale te-au adus aici și crezi că și Dumnezeu zâmbește văzându-te. De ce nu ar face asta? Ești un exemplu. Respecți toate poruncile. Tu nu ești vinovat și murdar ca ceilalți. Dar oare așa o fi?

Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat. Iov 9:20

Poate nedreptatea noastră să ne mântuiască, pot faptele noastre bune să o facă?

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Efeseni 2:8‭-‬9

Când ne putem îndreptăți în fața Cerului, avem impresia că merităm veșnicia doar așa, ca răsplată a umblării noastre curate. Înțelegem și harul, știm că e mărețul dar nemeritat, dar în subconștientul nostru ceva tot ne spune că îl merităm un pic. Până când faptele noastre nu mai sunt la fel de bune, până când începem să vedem cu alți ochi păcatul din viața noastră și ne dăm seama că nu mai suntem nevinovați, nu ne mai putem îndreptăți, vedem nevoia unei jertfe pentru păcatele noastre.

Doamne, cum să cred prin fapte
c-aș intra-n cetatea Ta?
Numai harul, numai harul
singur e salvarea mea.

(Traian Dorz)

Când încetezi să te mai îndreptățești, accepți jertfa pentru mântuirea ta, apare și harul din plin peste tine. Și tu cazi și El te ridică. Tu te smerești, El te mai înalță o treaptă. Tu-ți plângi păcatul, El zâmbește la vederea ta. Nu trebuie să înțelegi acest lucru. Harul nu poate fi înțeles. Nu-l meriți, dar te umple cu puterea sa. Prin har, Dumnezeu își ține promisiunile pe care ți le-a făcut. Prin har, te simți aproape de El. Prin har, poți oferi și tu iubire. Când tu te îndreptățești, ești singur în luptă, când recunoști că ai nevoie de har, o armată întreagă luptă împreună cu tine.

Știi ce înseamnă harul pentru cei ce l-au experimentat? O să las câteva răspunsuri care m-au mișcat.

  • Plinatatea dragostei Lui care umple golul inimii mele. Cum sa nu accept sa am o inima intreaga?
  • Libertate de trăire, de exprimare a frumosului. Sunt liber să traiesc și orice ar fi cu mine rău mereu găsesc o cale de a merge mai departe fără să îmi pierd mințile.
  • Cum îl accept? Cu greu uneori. Mi-e greu să accept că Harul Lui e nesfârșit și mă așteaptă de nenumărate ori să mă întorc chiar și când rătăcesc în noapte. Însă cand simt că nu mai pot, îmi amintesc că Harul Său îmi este de ajuns.
  • E ceva mai presus de înțelegere. E un sprijin nemeritat.
  • Cred că harul e tocmai ceva ce nu poate fi acceptat. E așa mare oferta și atât de mare e dragostea Lui încât atunci când ni se descoperă nu putem spune decat ”Nu, Doamne, nu pentru mine, sunt prea păcătos pentru o așa îndurare.” Și apoi, după stadiul ăsta de smerenie sinceră, dragostea Lui pătrunde și ne învinge.

Pentru tine ce înseamnă harul?

Yahweh

YahwehEu sunt cel ce sunt, acest nume de nepătruns, acest Dumnezeu al nostru (da, al nostru 💛) pe care tânjim să îl înțelegem și să ni-L apropiem de ființa noastră cât mai tare, El pe care ochiul nostru nu îl poate vedea și nici înțelepciunea noastră nu-L poate pătrunde, dorește să fie cunoscut de noi într-un mod personal și unic.

Poate dacă am pune cap la cap experiențele fiecăruia cu El și modul în care ni s-a descoperit personal, dacă am uni toate calitățile pe care I le-am găsit fiecare și toate unghiurile din care îl vedem, poate așa am înțelege cine e acesta care se autonumește “Eu sunt cel ce sunt”, poate așa ne-ar apărea în față mai mult ca un întreg și nu ca o necunoscută dintr-o ecuație care pare să nu aibă răspuns.

Poate dacă am accepta să-L vedem și prin ochii copiilor, ai bătrânilor, ai bolnavilor, ai vecinilor, ai prietenilor, ai tuturor celor care îl văd cu adevărat, poate așa am înțelege mai mult și mai îndeaproape cine e acest Dumnezeu al nostru.

Poate dacă am înțelege că nu-L vedem toți la fel, am înțelege și ce puțin de fapt vedem din El și am fi mai preocupați să-I descoperim noi caracteristici, în loc să-L închidem în cutia noastră minusculă și să ne lăudăm ce mare Dumnezeu avem noi (uitând că l-am mărginit la cutia noastră și că doar o bucățică din El a încăput acolo). Oricât ar fi de frumoasă în ochii noștri cutia în care L-am închis, să îl lăsăm liber pentru a-L putea experimenta în toată plinătatea și măreția Lui.

Nu, nu-s de acord că Dumnezeu poate fi așa cum vrem noi să fie, să nu se înțeleagă greșit, căci astfel noi doar ne creăm micii noștri dumnezei, lăsându-L la o parte pe Dumnezeul cel adevărat. Să facem diferență între libertatea noastră de a-L vedea și crea cum vrem noi și frumusețea de a-L descoperi așa cum e El: nelimitat. Știu că îl putem experimenta în moduri diferite și să vedem doar părți din El și să credem că El e doar atât, dar El este Acel ce este și nu-i putem limita ființa la ce vrem noi să fie sau credem noi că ar fi. Frumusețea Lui constă in faptul că este și acest verb conține mai mult decât ne-am putea imagina noi vreodată. Frumusețea noastră să fie și ea parte a acestui a fi.

Nu ai nevoie de prea multe pentru a fi fericit

În încercarea de a fi perfect, nu uita să fii OM. Apreciază oamenii din jurul tău și iubirea lor imperfectă. Contează mai mult decât să fii tu însuți perfect.

Nu te zbate să câșigi iubirea nimănui, dar răsplăteste-o prin atitudinea și iubirea ta. Ești iubit exact așa cum ești și tocmai pentru că ești așa uneori. De Dumnezeu și de cei din jurul tău. Imperfecțiunea ta este perfecțiune în ochii lor și asta e mai mult decât dacă ai încerca în plus să fii fără greșeală și cât mai aproape de perfecțiune. Acceptă că ești iubit și nu pune la îndoială acest lucru.

Fii fericit cu puținul pe care îl ai și cu numărul de oameni din jurul tău. Nu ai nevoie de o mulțime mai mare de oameni care să te iubească pentru a fi mai fericit. Valoarea iubirii nu stă într-un număr mare, stă într-o inimă deschisă și primitoare. Este îndeajuns să accepți iubirea care ți se oferă ca sufletul tău să se umple de bucurie. Nu aștepta ca aceasta să aibă anumite dimensiuni pentru a-i face loc în inima ta, ea se va multiplica odată ce atinge solul fertil al inimii tale, făcând-o să se umple. Nu aștepta o zi anume pentru a primi iubirea ce ți se oferă, oricum ziua în care iubirea își va face loc în viața ta va fi cea mai frumoasă. Acceptă imperfecțiunea iubirii celor din jurul tău și nu vei avea nevoie de o fericire mai mare.

Te iubesc?

Mă gândesc că poate ar fi mai corect ca în loc să îi spunem celuilalt “Te iubesc!” să formulăm acest lucru sub formă de întrebare: “Te iubesc?”. Să lăsăm la latitudinea celuilalt să afirme dacă îl iubim sau nu, pentru că de cele mai multe ori noi îi spunem acest lucru, dar nu îi și demonstrăm cu adevărat. Cele mai multe astfel de “Te iubesc!” sunt rostite pentru a ne hrăni nouă propriul ego și nu dintr-o dorință de a-l face pe celălalt să se simtă iubit. Să simți că iubești cu adevărat când cel de lângă tine poate spune din suflet: “Da, mă iubești!” și atunci să poți afirma și tu din toată inima ta acest lucru. Să spunem acest lucru ca o afirmare a faptelor noastre si ca un răspuns primit de la celălalt. Să nu dăm la o parte farmecul acestor cuvinte și să îl înlocuim cu rutina. Să ne ancorăm sufletele și inimile în cel care e Însăși Iubirea și de acolo să ne alimentăm, de acolo să revărsăm peste celălalt iubire, de acolo să înfăptuim iubirea. Să nu ne rezumăm la niște cuvinte care poate în inima noastră au murit demult, să le păstrăm vii și să le facem să conteze. Dacă celălalt se simte iubit de noi cu adevărat atunci ne facem bine treaba, dacă ezită să dea un răspuns clar și hotărât în această privință, undeva suntem falimentari. Să descoperim unde și să reparăm tot ce e stricat. Să nu acoperim crăpăturile cu înșiruiri de cuvinte pompoase, ci să le reparăm atunci când apar.

Adevăr și verticalitate

Adevărul e-adevăr chiar dacă doare,

Adevărul rămâne în picioare.

Cuvintele frumoase ne plac. Uneori ne plac chiar dacă le găsim sub forma unei minciuni pentru că au gust dulce și ne îmbată creierul, astfel uitând să le înlăturăm și să nu le acceptăm. Ne place tot ce sună bine și evităm tot ce sună urât și e dureros. Ne place să auzim doar ce vrem și ce ne atinge coarda sensibilă a inimii. Dar nu ar trebui să fie așa. Ar trebui să fim oameni ai adevărului.

Adevărul eliberează, adevărul chiar dacă doare vindecă. Adevărul nu ne îndepătează de țintă, chiar dacă drumul pare mai greu alegând calea aceasta. Zi de zi ar trebui să învățăm cum să ne apropiem de el și să îl acceptăm, să îl arătăm prin faptele și vorbele noastre, sa nu îl îndepărtăm, alegând minciuna în locul lui. Lucrurile ușoare nu sunt cele mai frumoase. Adevărul nu e ușor de afirmat, dar e frumos și are rezultate pe măsură.

Știu că uneori este mai ușor să tăcem, crezând că astfel nici nu mințim, dar nici nu spunem adevărul. Ignoranța și tăcerea sunt tot un fel de minciună doar că sunt împachetate frumos și dau bine. Dar adevărul oricum stă măreț în spate și așteaptă să fie despachetat. Adevărul nu se apleacă în spatele minciunii și al tăcerii. El întotdeauna va sta în picioare și își va găsi drumul pentru a înainta.

Să nu încetăm a pune adevărul pe primul loc în viața și vorbirea noastră, chiar dacă de multe ori e dureros să facem asta. Să nu preferăm minciuna și tăcerea. Dacă adevărul îngenunchează să îngenunchem cu el și noi, important e să îi rămânem fideli lui, nu să rămânem noi în picioare. Să nu ne fie frică să imităm acțiunile adevarului, să ne fie frică de consecințele minciunii. Să tăcem în fața adevărului, dar să luăm atitudine în fața minciunii. Să încercăm să înțelegem diferența dintre a tăcea în fața lui sau a tăcea pentru a acoperi minciuna, să nu ne amăgim singuri și să nu îi amăgim nici pe cei din jur spunând cuvinte mărețe, dar lipsite de însemnătate si de viață, hai să trăim vertical.

Îmi doresc să avem toți curajul de a trăi conform adevărului și de a-l pune în față oricât de dureros ar fi, de a discerne lucrurile bine și de a fi un exemplu de trăire pentru cei care se uită la noi. Ceea ce zicem să fie bine sincronizat cu ceea ce facem, iar dacă nu e așa să tăcem până va fi și să nu acceptăm niciodată ceva mai puțin decât adevărul.

Votez pentru un vis!

Sănătate fără doctori

Acest vis şi acest ideal, adică succesul Referendumului, pe care l-am vrut un dar pentru urmaşii noştri, s-ar putea să se năruiască sau să se înfăptuiască peste 2 zile. Nu voi jubila în caz de reuşită nici nu voi plânge dacă se va nărui.

Poza articol

 Oricare dintre cele 2 rezultate vor fi trecătoare. Rezultatul bun nu va ţine mult, pentru că istoria umană îşi va urma cursul, în drumul ei spre decadenţă morală. Nici rezultatul prost nu va ţine mult pentru că va permite mai repede păcatului să ajungă la culme. Iar păcatul ajuns la culme nu produce decât distrugere. Societatea vestică s-a ridicat prin moralitatea creştină şi va cădea răpusă de imoralitate.

Perioada pre Referendum, a fost o perioada extraordinară! Am cunoscut oameni minunaţi! Tineri şi bătrâni, oameni simpli şi oameni cu vastă cultură, oameni cu profesii diverse, muncitori, doctori, actori, profesori universitari, scriitori, oameni de radio şi televiziune, politicieni…

View original post 774 more words