Tu și lumea noastră mare

`Tu crezi că lumea Ta e mare, dar privește mai atent la lumea noastră. Privește tot ce am creat noi aici. Toate palatele în care stăm, vezi ce mari am reușit să le construim că nici nu mai apucăm să stergem praful de prin camere? Vezi ritmul în care societatea noastră se dezvoltă, dacă nu mai stă să-și piardă timpul citind povești despre Tine? Vezi ce poate face mintea omului dacă e pusă în funcțiune? Vezi toată tehnologia creată de om și “oamenii-robot” ce și-i crează? Și crezi că noi am fi doar niște omuleți lipsiți de ajutor? Uită-te bine la noi, la planeta pe care trăim, nu-i așa că e un întreg univers aici? Sau oare ești Tu atât de mare încât să poți cuprinde cu privirea Ta tot ce suntem noi și tot ce avem?`

Atât de mari ne vedem noi și atât de mic Te vedem pe Tine. Am ajuns să ne simțim autosuficienți și să nu mai avem nevoie de ajutorul Tău.

Noi ne gândim că de ce să mai citim din cartea Ta învechită când zi de zi se scot la tipar sute de cărți noi, care ne ajută să fim cine vrem noi să fim. De ce să ne mai împrietenim cu Tine, pe care nici nu Te vedem, când ne putem umple listele de prieteni de pe rețelele de socializare cu oameni pe alese?

De ce să ieșim afară să Te căutăm în natură, în cântecul greierilor sau al păsărelelor, în fiorii ce ți-i dau pașii făcuți prin iarba verde, moale și umedă, printre milioanele de stele ale Căii Lactee privite noaptea? Am uitat cum e să lași tot stresul seara afară pe prispă privind Cerul și să intri în casă vindecat de ziua ce tocmai a trecut. Am uitat să ne conectăm inima la Tine, și Tu nici măcar nu ne ceri să plătim un abonament ca să putem să Te avem aproape, dar nu uităm lună de lună să plătim abonamentul la internet. Când avem așa ceva în care se cuprinde totul și găsim de toate pentru mintea noastră și ochii noștri, de ce am avea nevoie și de Tine? De ce am sta pe genunchi zile întregi ca să ne conectăm la Tine, când internetul ne dă acces liber într-o secundă la tot ce vrem? De ce am avea nevoie de niște reguli, când noi acum putem trăi liber, putem face ce vrem, putem fi cine vrem și toate, fără a da socoteală cuiva?

Așa gândește mintea noastră, Doamne, pentru că s-a îndepărat prea tare de Tine și Te-a pierdut. Poți Tu să ne găsești din nou? Noi nu mai știm să Te aflăm..

Legea prohibiției

Azi am citit ceva interesant: în anul 1919 în America este adoptată Legea Prohibiției, un amendament la Constituția SUA care interzicea fabricarea și consumul de alcool, lege care va fi în vigoare până în anul 1933. Prin această lege se dorea schimbarea Americii. A durat doar 14 ani și apoi s-a revenit din nou la producerea și consumul de alcool. Oamenii își cereau ‘berea’ înapoi. S-au simțit obligați să facă acest lucru și nu doreau să-și schimbe trăirea. Fabricarea de alcool este o afacere profitabilă, dacă nu are nimic de-a face cu schimbarea lăuntrică și la nivel mental.

Și m-am gândit apoi la Oastea Domnului, mișcare înființată tot în acea perioadă (1923), care a pornit tot de la interzicerea consumului de alcool, dar fiecare om se lăsa de acest viciu din propria lui voință, având ca scop apropierea de Dumnezeu și cunoașterea Lui și făcând acest lucru împreună cu Dumnezeu și prin puterea Lui. Pentru că a fost sub mâna protectoare a lui Dumnezeu, născută din voința Lui și sustinută de El, a rezistat până azi. Oamenii au luptat să se țină de ceva ce au început, pentru că au vrut să facă asta la nivel personal. L-au luat de mână pe Dumnezeu, iar prin închisori și încercări și-au continuat decizia.

Cred că la fel e cu orice lucru în viața noastră: ce începem noi fără El va avea un sfârșit la un moment dat, dar ce începem cu El, va dăinui veșnic și mereu vom avea puterea de a lupta pentru ceea ce credem și pentru ceea ce am început.

Mă rog ca orice plan veți începe, să fie și El de partea voastră și implicat 100%. Același gând bun poate fi zadarnic dacă nu e și Dumnezeu partener. Aceeași afacere poate eșua încă din fașă, dacă nu o începem de mână cu El. Aceeași schimbare poate să ne întoarcă de unde am pornit, dacă avem impresia că singuri putem birui răul. Lumea ne spune că noi putem fi propriul nostru Dumnezeu și că putem face tot ce vrem. Diferența e că singuri chiar putem începe uneori, dar nu vom ajunge la bun sfârșit fără El. Într-o zi se va uita scopul și calea, așa cum au uitat că vor să schimbe America prin interzicerea alcoolului și au revenit de unde au plecat.

O decizie înțeleaptă luată împreună cu El ne poate schimba viața și istoria. Să fim înțelepți.

Îmbrățișări pentru copilul Iisus

Copil Iisus, am ajuns întârziați în fața ta și nici măcar n-avem daruri scumpe să-Ți punem la picioare. Tot ce-avem cu noi e îmbrățișarea noastră ce vrem să ți-o oferim în dar. Unește-ne cu Tine prin ea, astfel ca să fim născuți din Tine și noi.

Te îmbrățisăm prin simplitatea gândurilor noastre ce le aducem astăzi înaintea Ta.
Te îmbrățisăm prin smerenia sufletului nostru ce ți se închină Ție.
Te îmbrățișăm prin bucuria ce inundă chipurile noastre și care ne-a cuprins ființele la vestea nașterii Tale.
Te îmbrățisăm cu recunoștința ce strigă ‘Slavă Ție!’ prin toți porii ființei noastre.
Te îmbrățisăm prin adevărul ce-l avem scris pe frunțile noastre încă din Veșnicie și care într-o zi ne va conduce înapoi spre casa noastră din Veșnicie.
Te îmbrățisăm prin lacrimile ochilor noștri care curățesc locul în care genunchii ni-s căzuți în fața Ta.
Te îmbrățisăm cu căldura mâinilor noastre ce le ținem unite cu ale celor din jurul nostru.
Te îmbrățisăm prin inocența cu care îi spunem aproapelui nostru ‘Te iubesc!’ arătându-i cum Tatăl ne-a iubit întâi.
Te îmbrățisăm prin cântările ce răsună din inima noastră, mai voioase decât trilurile păsărilor.
Te îmbrățisăm prin alinarea ce o răspândim celor care suferă și astfel ei se împărtășesc din Tine prin ea.
Te îmbrățisăm prin privirea noastră ațintită asupra Veșniciei care cheamă și pe alții la o trăire sfântă.


Prin tot ce suntem și facem, Te îmbrățisăm pe Tine, așa cum sufletele noastre știu mai bine, așa cum inimile noastre simt mai puternic și așa cum mintea noastră ne îndeamnă mai cu folos.

Copil Iisus, astăzi ne conectăm la Tine prin îmbrățișarea noastră și Îți deschidem ușa inimii noastre ca să locuiești acolo.
Lumina Ta să îmbrățișeze întunericul din noi și să ne aprindă inimile de dor după Tine, atotputernicia Ta să îmbrățișeze neputința noastră astfel încât să putem totul și noi prin Tine, iar desăvârșirea Ta să îmbrățișeze omul din noi, pentru ca să devenim un strop de Veșnicie începând de astăzi.

Îmbrățișază-ne și Tu, ca astfel să putem să rămânem în Tine și să îmbrățișăm și noi pe aproapele nostru unindu-ne cu toții în Tine.