Trăirea Creștinului – A.W Tozer

Ideea nevoii de o mai adâncă înțelegere și cunoaștere a lui Dumnezeu o regăsim și în cartea lui Tozer, Trăirea Creștinului. Cartea este un comentariu al primei Epistole a Sfântului Apostol Petru și ne explică îndemnul Apostolului de a trăi o viață sfântă, arătându-ne cum arată un creștin autentic, cum se deosebește el de cei din jurul lui și cum este viața lui.

Dacă încă nu știi cum ar trebui să arate purtarea unui creștin sau ți se pare că există multe feluri de creștini, atunci această carte este pentru tine. Autorul explică pe întelesul tuturor indicațiile Apostolului Petru pentru o trăire curată conformă cu Biblia, adresându-se creștinului cu adevarat născut din nou sau care cu adevarat vrea să se schimbe, nu creștinului firesc care trăiește după poftele și voința lui. Mai jos sunt câteva idei extrase din această carte.

  1. Biblia nu ne-a fost dată pentru a ne satisface curiozitatea, ci pentru a ne sfinți personalitatea.
  2. Când apar îndoielile e necesar să ne scufundăm până în fundul văii și să ne examinăm credința.
  3. Separat de Hristos nu poate exista credință adevărată în Dumnezeu.
  4. Trebuie să existe caracter înainte de a exista făgăduință, jurământ și legământ.
  5. Dacă inima a fost atinsă, mărturisirea capătă sens.
  6. Dragostea adevărată nu se gudură întotdeauna pe lângă obiectul ei, ci ea mustră uneori.
  7. Dumnezeu urăște mintea împărțită pentru că nu este autentică.
  8. Un creștin sincer nu ar trebui să pună întrebări ipotetice.
  9. Noi trebuie să luăm tot cuvântul lui Dumnezeu și să nu-l diluăm.
  10. Marea problemă nu este dacă Biblia este adevărată, ci dacă este adevărată în noi.
  11. În calitate de creștini ar trebui să ne vedem ca fiind ceea ce spune Dumnezeu că suntem.
  12. În noi avem ispite care, dacă le cedăm, ne vor distruge sufletul.
  13. Dumnezeu ne sărează in timp ce noi scuturăm sare pe pământ.
  14. Unii vor creștinismul sub formă de pastilă, ceva care să funcționeze foarte rapid.
  15. Când ne așteptăm la o lovitură, ne putem pregăti pentru ea și fizic și psihic.
  16. Credința creștină nu reprezintă imunitate pentru făcătorii de rău.
  17. Căutarea plăcerilor nu este altceva decât o reacție la frică.
  18. Noi ne cărăm povara în timp ce Dumnezeu ne poartă și pe noi și povara noastră.
  19. Oamenii nu sunt gata să îl lase pe Dumnezeu să fie ceea ce spune El că este; întotdeauna caută să-L schimbe și să îl facă să fie altfel decât este.

Dacă omul se înșală cu privire la Dumnezeu, atunci nu are cum să nu se înșele cu privire la sine însuși.

  • Trăirea Creștinului – A.W Tozer
    Ideea nevoii de o mai adâncă înțelegere și cunoaștere a lui Dumnezeu o regăsim și în cartea lui Tozer, Trăirea Creștinului. Cartea este un comentariu al primei Epistole a Sfântului Apostol Petru și ne explică îndemnul Apostolului de a trăi o viață sfântă, arătându-ne cum […]
  • Tu și lumea noastră mare
    `Tu crezi că lumea Ta e mare, dar privește mai atent la lumea noastră. Privește tot ce am creat noi aici. Toate palatele în care stăm, vezi ce mari am reușit să le construim că nici nu mai apucăm să stergem praful de prin camere? […]
  • 21 de principii din cartea Hristos – Modelul Vieții Noastre
    “Tot ce nu înțelegi tu acum, nu te grăbi să înțelegi greșit. Fiindcă va veni timpul să înțelegi cu adevărat, limpede și frumos mai târziu. Dacă se petrec în viața ta, fără voia ta și fără o urmare directă a faptelor tale, întâmplări de neînțeles, […]
  • Legea prohibiției
    Azi am citit ceva interesant: în anul 1919 în America este adoptată Legea Prohibiției, un amendament la Constituția SUA care interzicea fabricarea și consumul de alcool, lege care va fi în vigoare până în anul 1933. Prin această lege se dorea schimbarea Americii. A durat […]

21 de principii din cartea Hristos – Modelul Vieții Noastre

Tot ce nu înțelegi tu acum, nu te grăbi să înțelegi greșit. Fiindcă va veni timpul să înțelegi cu adevărat, limpede și frumos mai târziu.

Dacă se petrec în viața ta, fără voia ta și fără o urmare directă a faptelor tale, întâmplări de neînțeles, nu te grăbi să-ți formezi o părere încă. Pentru ca nu cumva să te întristezi degeaba când, de fapt, ar trebui să te bucuri… pentru ca să nu cârtești când, de fapt, ar trebui să-L lauzi pe Domnul.”

După nenumarate predici rostite ce au trecut pe lângă urechile ucenicilor, Iisus face o ultimă sforțare și decide să le demonstreze practic ce înseamnă să iubești, iubire pe care El a pus-o la baza ascultării de Dumnezeu, făcând din ea o poruncă supremă. Astfel că modelul practic descris în Evanghelia lui Ioan, capitolul 13 stă la baza acestei cărti scrisă de Traian Dorz: s-a dezbrăcat de hainele Sale, s-a încins cu ștergarul, a turnat apă într-un lighean și a început să le spele picioarele. (Acele picioare despre care El știa că o să fugă de El și o să-l părăsească atunci când va veni ceasul cel mai greu pentru El.)

Cartea descrie fiecare verset într-un capitol separat, punând accent pe cuvintele cheie sau pe expresiile cele mai importante din fiecare și pe modelul arătat de Iisus, iar apoi ne arată ce trebuie să facem noi ca și creștini care ne uităm țintă la El. Iisus i-a iubit până la capăt, dar deși nimeni nu pricepea ce făcea El atunci, El și-a dus până la capăt și misiunea. Astăzi e rândul nostru să iubim și să fim modele pentru cei din jur, până la capăt.

Găsiți mai jos 21 principii/sfaturi din această carte:

1. Ca să poți cunoaște pe cineva cu adevărat, uită-te cum a iubit.

2. Luptă cu rugăciune, cu post, cu lacrimi și jertfă împotriva gândurilor puse de cel rău în inima ta.

3. Sufletul curat ascultă întotdeauna de Duhul Sfânt.

4. Dezbracă-te de firea pământească pentru a te putea încinge cu ștergarul și apoi să ștergi picioarele celorlalți

5. Trebuie să fii în stare să te apleci lângă cel de lângă tine pentru a-i putea cuprinde și îmbrățișa picioarele.

6. Ceea ce n-ai face pentru niciun preț din lume, ești în stare să faci fără să aștepți nimic în schimb, când ai adevărata iubire – și pentru acela față de care o ai.

7. Și dacă nu-L poți lăuda plin de bucurie, cel puțin taci și laudă-L plin de smerenie.

8. Lucrurile care te întinează, te înjosesc și te strică, evită-le.

9. Curățirea noastră trebuie să fie continuă.

10. Cel cu adevărat înțelept va păstra și va învăța esența și adevărul tuturor lucrurilor.

11. Viața noastră de pe pâmânt este alcătuită din drepturi de a ne împlini îndatoririle.

12. Să înțelegem nu ceea ce vrem noi să întelegem când citim Biblia, ci ceea ce vrea Dumnezeu.

13. Când îți iei o prea mare slobozenie față de frați, devii singur – sau ai devenit robul tău însuți.

14. În Hristos, a face înseamnă a știi.

15. Fiii urii mor de două ori: și în scârbă și în uitare, dar fiii dragostei nu mor niciodată.

16. Ochii vinovați ori se ascund ori se obrăznicesc atunci când nu mai vor să se aplece.

17. Un om orb va cădea mult mai ușor într-o prăpastie.

18. Fiecare faptă a noastră se răsfânge și asupra celor din jurul nostru.

19. Adevărata ușurare o simți numai după ce ai scăpat de ghimpele ce te împungea.

20. Iubirea față de Dumnezeul nostru ar trebui să ne-o împrospătăm zilnic.

21. Mai bine nu ne-am făli cu nimic dacă într-adevăr n-avem nimic.

Istoria unei Jertfe (vol I) – Traian Dorz

“La masa de lucru din locuința sa de la orfelinat, unde locuia acum, Părintele Iosif stătea în fața foilor albe, cufundat în gânduri și privind departe. Și nu știa cum să înceapă. Iată, gândea el, au trecut treizeci și patru de ani din viața mea. Și cu ce mă pot eu înfățișa, cu adevărat, acum în fața lui Dumnezeu, Stăpânul și Judecătorul meu? Ce am făcut eu, cu adevărat, pentru poporul meu căruia îi juruisem tot devotamentul meu?”

Primul volum din seria de 4 cărți despre istoria Oastei Domnului scrise de Traian Dorz, vine ca o introducere și un răspuns la întrebările “De ce Oastea Domnului?”, “Ce este?” și “Cum a apărut?“, cuprinzând detalii despre primii 12 ani ai acestei mișcări.

Stilul unic al fratelui Traian Dorz și înțelepciunea Duhului Sfânt transformă această carte de istorie într-o călătorie plină de sfaturi și lecții de viață, legând adevărul istoric de adevărul biblic și făcând să se întrepătrundă lucrarea Domnului cu efortul omenesc din spatele scenei, efort care a ajutat la răspândirea acestei mișcări.

Autorul nu poate prezenta istoria Oastei fără să ni-l prezinte mai întâi pe întemeietorul acesteia, Pr. Iosif Trifa, un om plin de dragoste, bucurie, pace și îndelungă răbdare, a cărui chemare de a da startul la o mișcare evanghelică în cadrul Bisericii Ortodoxe l-a transformat mai întâi pe ei și apoi pe ceilalți care au răspuns acestei chemări.

Apărută într-un perioadă grea din viața poporului român, după primul război mondial, în noaptea Anului Nou 1923, Oastea aduce cu ea un suflu nou, plin de vindecare sufletească și multă literatură proprie care va fi hrană pentru multe suflete înfometate. Gazete, cărți, Biblii au umplut casele credincioșilor din acea perioadă prin frații care și-au sacrificat timpul, familiile și viețile lor pentru vestirea lui Hristos cel Răstignit.

Acest prim volum ne pune la curent cu informații despre: cum a apărut denumirea acestei mișcări și salutul, adunările, poezia și cântarea Oastei, prima carte de cântări, care a fost medalia, steagul, imnul, pe ce se bazează această mișcare, cine au fost cei care au lucrat din greu ca Oastea să crească și să înainteze, cine au fost cei care au început să pună piedici acestei lucrări.

Frați și surori din toată țara care răspund chemarii Pr. Iosif Trifa de a se înrola în noua Oaste, ajung să îl cunoască pe Dumnezeu din scrierile părintelui, să se apropie de Biserica Ortodoxă și să înceapă să trăiască o viață schimbată, schimbare care le va pune în suflete dorința de a ajuta mai departe și de a schimba locul în care erau. Astfel că încep să cerceteze bolnavii din spitale, deținuții din închisori, să-și ajute semenii mai lipsiți decât ei, să răspândească literatura care va fi din ce în ce mai hrănitoare și mai multă. Pașii înspre izbândă nu se opresc aici, căci apare și prima casă de adunare, prima nuntă și înmormântare fără alcool, la privegherea de dinainte de înmormantare apar rugăciunea, încurajările din Biblie și cântările, apar misionarii Oastei Domnului, dar și prima tipografie a Oastei care va fi un ajutor neprețuit în răspândirea Evangheliei și la deschiderea unei librării proprii.

Pe lângă date istorice, sfaturi prețioase pentru femei și surori au fost incluse în capitolul Apostolia femeilor. “Mai mult chiar decât bărbații, sunt chemate femeile să ajute lucrul Domnului, în lume. Cu firea lor mai gingașă, cu simțămintele lor mai blânde, cu dragostea lor mai caldă, ele se potrivesc neasemănat mai bine ca să intre în Oastea lui Hristos pentru a ajuta înnoirea vieții religioase a neamului nostru.” Statornicia femeilor se observă din zilele lui Iisus, ele fiind cele care s-au ținut pe urmele Mântuitorului până la sfârșit, dar o vedem și astăzi prin predica mișcătoare a vieții lor despre cum să ne alipim de Domnul. “Astfel, în lipsa unor frați îndrumători, au luat ele în mână Cuvântul și solia Domnului, adunând în jurul lor multe suflete și împărțindu-le Pâinea Vieții.” Ca femeie, nu poți rămâne indiferentă la acest capitol fără să îți dorești să pui în aplicare și tu apostolia, iar ca bărbat, te ajută să înțelegi lucrarea femeilor și cum le poți susține.

Frumosul tineret creștin este descris în capitolul cu același nume. De la sfaturi pentru părinți: “În zadar îi predici copilului tău despre Mântuitorul și Evanghelia Lui, când el nu te vede pe tine trăind această viață. Pilda vieții tale este predica și învățătura cea mai bună, sau cea mai rea, pentru copilul tău.”, la sfaturi pentru tineri: “Oprește-te și dă-ți seama unde ești și încotro mergi. Oprește-te în loc și vezi pe cei ce te duc la groapă: prieteniile și patimile rele.” sau exemple de tineri creștini cu o viață frumoasă, acest capitol deschide ochii sufletului oricui îl citește.

Vom vedea în alte capitole cum ostași din Biserica Ortodoxă s-au unit cu ostași din Biserica Catolică lucrând împreună fără să se împiedice de rădăcinile diferite pe care le aveau, cum în ciuda dezbinărilor, pe unii frați nu i-a răpus nici suferința, nici sărăcia, ci au continuat să aducă rod în via Domnului. Cum arată un creștin care nu este biruit de cel rău se poate vedea în capitolul Lupta cu leul, lupta cu ursul. “Dacă ‘învățătorii’ păcătuiesc, nu învățătura e vinovată, ci vinovați sunt cei care o calcă. Acei oameni care se trezesc la mântuire trebuie să părăsească păcatul, iar nu Biserica. Ea este Casa lui Dumnezeu cea adevărată. Ea este aceea care are în ea învățătura și darurile mântuitoare, de la început.”

La împlinirea a zece ani de Oaste, roadele ei se vedeau clar în această țară. Oastea L-a făcut și Îl face cunoscut pe Iisus cel Răstignit, L-a adâncit în sufletul poporului nostru pe Iisus și Jertfa cea Sfântă. Toate roadele Oastei răsăreau din acest izvor. Testamentul lăsat de Pr. Iosif la trecerea acestor zece ani a fost doar versetul din 1 Cor 2:2 – Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Iisus Hristos și pe El Răstignit.

Un început greu ne este descris în acest volum, dar plin de glorie și slavă pentru Dumnezeu. Au fost lecții importante pentru oamenii de atunci, dar sunt lecții importante și pentru noi astăzi. Începuturile Oastei ne-au învățat și pe noi următoarele:

  • importanța găsirii propriei chemări;
  • cum să ascultăm de vocea Domnului;
  • cum să ne schimbăm stilul de viață într-unul plăcut lui Dumnezeu;
  • cum să fim parte activă din Biserica Ortodoxă;
  • ce înseamnă sacrificiul și să lași totul pentru a-L urma pe Hristos;
  • cum să ne pregătim pentru luptele ce vor urma;

Dacă te-am făcut curios despre cum a apărut Oastea, cine ești tu ca ostaș și cum ar trebui să fii, primul volum din Istoria unei Jertfe așteaptă să-l răsfoiești și să te hrănească din plin cu toată informația de care ai nevoie.

Continue reading